Am început luni, pe 15 octombrie. Aveam emoții pentru că habar nu aveam ce mă așteaptă la noua mea universitate. Am ajuns la facultate și am intrat în sală care era mai mult goală decât plină. După câteva minute, nu au întârziat să apară și studenții. Prin mulțime încercam să depistez profesorul, iar la un moment dat am crezut că l-am găsit . Avea acele caracteristici specifice unui profesor și avea atâția ani cât îmi imaginam eu că ar trebui să aibă el. După câteva clipe mi-am dat seama că m-am înșelat. Adevăratul profesor a venit cu o geantă de 3 ori mai mare decât a mea. Și-a ocupat frumos locul la catedră, dar acest fapt nu i-a motivat pe studenți să facă liniște în sală. Abia după câteva clipe, a început a face prezentările. La început credeam că va fi un curs plictisitor, dar s-a dovedit a fi unul destul de interesant, mai ales că de fiecare dată vom privi un filmuleț de aproximativ jumătate de oră care ne va ajuta să înțelegem mai bine ideea.
După o pauză de 2 ore, am ajuns la cel de-al doilea curs. L-am făcut și mi-a plăcut chiar dacă încă îmi vine greu să înțeleg toate cuvintele din italiană pe care le zice profesorul. Cu privire la acesta, de el îmi era cel mai tare frică. De ce? Pentru că îi văzusem poza pe internet și mi s-a părut că este unul dintre cei care nu are timp și pentru alții. Dar se pare că aparențele înșeală. S-a dovedit a fi unul destul de drăguț și înțelegător.
Al treilea curs, l-am făcut seara, de la 4 la 7. Se numește SEMIOLOGIA DEL CINEMA E DEGLI AUDIOVISIVI. Din prima, nu am înțeles aproape nimic. Profesorul a vorbit într-una, iar eu nu am reușit să prind decât câteva cuvinte. La sfârșitul cursului a recunoscut că a vorbit într-un mod mai greu de înțeles pentru noi și ne-a liniștit că în cărți, informația este mai ușor de asimilat.
Astăzi urma să îl cunosc și pe ultimul profesor, dar nu am apucat pentru că nu s-a prezentat la curs. Și datorită lui, am încheiat această săptămână de studii, o săptămână care a trecut atât repede și în același timp, atât de frumos.