O simplă idee


Ieri, cum stăteam așa atentă și profund încântată despre  ce vorbea profesorul la curs, mi-a venit o idee, o simplă idee care mi-ar plăcea să fie pusă în aplicare (poate e deja pusă pe alocuri și eu nu știu).

 Despre ce este vorba? Ei bine, aici în Bari cursurile se fac în niște aule mari de circa 150 persoane. Prin urmare, profesorul este nevoit să utilizeze un microfon , căci, de altfel, în loc să îți notezi câteva fraze, vei fi nevoit să te limitezi doar la câteva cuvinte, din cauza că studenții nu găsesc loc mai potrivit să-și vorbească decât sala de curs. Și aici vreau să pun accentul pe microfon și utilitatea acestuia.

Spre exemplu, în Suceava, acolo unde îmi fac eu studiile, profesorii îl întrebuințează doar pe la conferințe sau manifestații importante ( din câte cunosc eu), iar la curs, vocile lor  sunt  suficiente  pentru  a se face auzit de cei 40-50 de studenți prezenți la curs. Iată de ce, mi-ar plăcea ca și la noi fiecare sală să fie dotată , cel puțin, cu câte un proiector și un microfon. În Bari, acest lucru nu e o noutate, fiindcă absolut toate sunt bine echipate cu unul sau mai multe  microfoane, un proiector, un televizor, un calculator de masă, bineînțeles  conectat la internet, DVD și boxe amplasate pe pereți.

Eu nu țin neapărat ca doar profesorii să vorbească la microfon, însă mi-ar plăcea dacă studenții ar face acest lucru  în timp ce își prezintă temele pregătite pentru seminar. Prin urmare, am avea numai de câștigat. Puțini dintre noi dețin acel curaj și acea pregătire care să ne ajute să ținem un discurs în fața unui public sau chiar să dăm  un interviu  pentru radio sau tv fără ca să ne tremure vocea. De cele mai multe ori, când vorbim la microfon suntem speriați de vocea noastră pentru că ne pare neobișnuită, diferită de cea  din realitate. Iată de ce consider utilă dotarea tuturor sălilor cu toate cele necesare, pentru ca prezentarea seminariilor și, nu numai, ar fi un exercițiu  foarte eficient pentru pregătirea studenților și  pentru  conştientizarea diferențele dintre sonoritatea vocii lor reale şi a celei înregistrate, mai ales a celor de la Comunicare, Jurnalism și Relații Publice. Dar sunt sigură că și celorlalți le va fi utilă această practică care nu necesită mult efort,  pentru început obișnuindu-ne cu publicul modest alcătuit din colegi și profesori.

Niciodată nu știm când vom avea nevoie  de acest lucru, și chiar dacă  par niște chestii lipsite de semnificație, dau destul de  bine la locul și momentul potrivit. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s