Despre invidie


Lumea  în care trăim e plină și de bune, și de rele sau altfel spus,  nu există pădure fără uscăciuni. Ce am observat eu de la un timp încoace este că această  lume e plină de invidie. De unde vine și cu ce se hrănește sunt întrebări la care am să încerc să  dau răspuns în cele ce urmează.

Am constat că, de fapt, invidia vine din noi, nu apare din neant și nu dispare foarte ușor. Începe de la cele mai mici lucruri, pe alocuri chiar banale. Suntem nemulțumiți  faptul că cel de lângă noi o duce mai bine, că are mai mare succes în ceea ce face, suntem nemulțumiți că are parte de o familie  ca lumea sau că își permite să facă ceva anume, că are un lucru mai bine plătit ș.a.m.d. Așa  apare invidia, inconștient și fără ca să îți permită să te gândești  la altceva, cum ar fi circumstanțele prin care a trecut, chinurile și sacrificiile pe care a trebuit să le suporte respectivul om pentru a ajunge acolo unde se află acum. După ce apare acest hipocentru al invidiei, apare și dorința de a face rău, de a distruge tot ceea de ce  noi nu avem parte, crezând că astfel , vom  pune capăt ,,suferinței ‘’ noastre. Dar ne înșelăm. Odată cu aceasta, se naște ura, mândria, ironia, sarcasmul și ranchiuna care sunt foarte greu de controlat.

Dacă nu vom accepta  că există cineva mai bun ca noi, nu vom avea niciodată  parte de un trai  liniștit, dar vom fi mereu prinși în capcanele acestor vicii. Vom fi mereu preocupați  de faptul că celălalt are mai mult noroc decât noi, gândindu-ne cum să intervenim pentru a-l împiedica să meargă mai departe.

Există însă și posibilitatea să devenim mai buni prin a munci mai mult, a învăța  mai mult, a ne informa mai mult, dar nu prin a încerca de a ne dori răul celor care pot și au mai mult. Din contra, ar trebui să le cerem ajutorul și  sfaturile acelor oameni, care cu siguranță ne vor ajuta să ajungem și noi acolo unde ne dorim.

Chiar dacă invidia ne încearcă pe toți, trebuie să reușim să rezistăm tentației sau cel puțin să învățăm s-o manevrăm, nu să facem abuz de ea. În concluzie, cred că invidia  nu își are locul în această societate, nu în această viață.

  • ,,Invidioșii vor muri, dar invidia niciodată.’’  Molière
  • ,,Când otrava invidiei pătrunde într-un suflet, el este prada unei duble suferinţi: simte povara propriilor lui nefericiri şi geme în faţa fericirii celuilalt.’’  Eschil

6 gânduri despre “Despre invidie

  1. invidia este evidenta atunci cand omul te sapa… dar sunt si cazuri cand noua ni se pare ca altii ne invidiaza sau cand noi am vrea sa fim invidiati…🙂 si atunci punem in inima altora ceea ce n-ar zice si n-ar face cu privire la noi.

  2. Buna tema… Invidia! Cred ca nu este vreun om sa nu invidieze bogatia, inteligenta sau pur si simplu bunatatea altor oameni. Este in firea omului, din pacate. Ar trebui sa o folosim pentru a intra in competitie cu ceilalti si asa sa ajungem si noi sa avem ce au ceilalti.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s